Cititi articolele despre MUNTENEGRU de pe Blog-ul directbooking.ro

Ai ajuns în Kotor? Urcă deasupra golfului și vezi orașul de sus!

18.05.2026 Muntenegru

Kotor este una dintre cele mai spectaculoase opriri din Muntenegru, mai ales datorită poziției sale între ziduri vechi, munți abrupți și apele adânci ale golfului. Orașul vechi are străzi înguste, piețe mici, biserici, pisici leneșe la umbră și clădiri din piatră care păstrează foarte bine atmosfera medievală. Totuși, imaginea completă a locului apare abia după ce urci deasupra lui. Cititi recomandarile »

Muntenegru

18.02.2015 Muntenegru

Nefiind o destinație îndepărtată de România, transportul spre Muntenegru se poate face cu ușurință cu mașina proprie, având astfel ocazia de a vă bucura de peisaje unice în lume. Înainte de orice criteriu de selecție pentru vacanța, Muntenegru oferă principalul avantaj de a-i împăca depotrivă pe iubitorii de munte și de mare, astfel că eternele dezbateri în cuplu sau în grupul de prieteni excursioniști nu-și mai au brusc locul, odată ales ca destinație de vacanță. Cititi recomandarile »

  Obiective turistice MUNTENEGRU

Moscheea Husein Pașa din Pljevlja

Muntenegru > Obiective turistice > Moschee

Moscheea Husein Pașa se află în centrul orașului Pljevlja și datează din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când regiunea făcea parte din Imperiul Otoman. A fost construită la inițiativa lui Husein Pașa Boljanić, originar dintr-un sat din apropiere, care a ocupat mai multe funcții importante în administrația otomană. Clădirea are un plan pătrat, o cupolă centrală și un pridvor deschis, acoperit cu trei cupole mai mici. Minaretul actual, refăcut după ce a fost lovit de fulger în 1911, are aproximativ 42 de metri și se vede din mai multe zone ale orașului. În interior se păstrează picturi decorative, motive vegetale, inscripții din Coran, manuscrise și un exemplar caligrafiat al cărții sfinte islamice, realizat în secolul al XVI-lea. Moscheea este folosită în continuare pentru rugăciune, iar intrarea turiștilor depinde de programul religios și de prezența personalului. Cititi detaliile »

Catedrala Învierii Domnului din Podgorica

Muntenegru > Obiective turistice > Catedrale

Catedrala Învierii Domnului se află în cartierul Preko Morače din Podgorica, la vest de râul Morača și la aproximativ doi kilometri de zona centrală a orașului. Lucrările au început în 1993 și au durat două decenii, iar sfințirea a avut loc în 2013. Clădirea are o cupolă centrală, două turnuri-clopotniță înalte de 26,7 metri și 17 clopote, dintre care cel mai greu cântărește aproximativ 11 tone. Partea de jos a fațadei este realizată din blocuri mari de piatră cu suprafață neregulată, în timp ce registrele superioare au ferestre arcuite, reliefuri, rozete și arcade. Interiorul este acoperit aproape în întregime cu picturi murale și mozaicuri, iar în centrul naosului se află un policandru de mari dimensiuni. Catedrala este un lăcaș ortodox activ, astfel că accesul turiștilor poate fi limitat în timpul slujbelor, nunților sau ceremoniilor religioase. Cititi detaliile »

Valea Grebaje

Muntenegru > Obiective turistice > Chei

Valea Grebaje se află la aproximativ șapte kilometri de Gusinje, în partea muntenegreană a masivului Prokletije. Drumul asfaltat ajunge până în zona de la baza munților, unde se găsesc pajiști, câteva cabane, restaurante și locuri de parcare. Pereții calcaroși ai crestelor Karanfili se ridică deasupra pădurii și formează una dintre cele mai cunoscute imagini din această regiune. Valea poate fi vizitată și fără o drumeție lungă, deoarece o plimbare pe terenul aproape drept este suficientă pentru a vedea partea centrală. De aici pornesc însă și trasee dificile, printre care circuitul Volušnica–Talijanka–Popadija, ales de turiștii care vor să ajungă pe culmile de deasupra văii. Vara este perioada cea mai potrivită pentru mers pe jos, dar vremea se poate schimba repede, iar zăpada rămâne uneori în zonele înalte până la începutul sezonului. Cititi detaliile »

Lacul Plav

Muntenegru > Obiective turistice > Lacuri si Baraje

Lacul Plav se află la marginea orașului cu același nume, între Munții Prokletije și masivul Visitor, la o altitudine de aproximativ 906 metri. Are aproape doi kilometri pătrați, o lungime de circa 2,1 kilometri și o adâncime maximă de aproximativ nouă metri, fiind considerat cel mai mare lac glaciar din Muntenegru. Râul Ljuča aduce apa coborâtă din munți, iar din capătul nordic al lacului pornește râul Lim. Pe malul din apropierea orașului se găsesc pontoane, locuri de cazare, restaurante și zone de unde pot fi închiriate sezonier bărci, caiace sau hidrobiciclete. Vara se poate înota, deși apa rămâne rece, iar stuful și plantele acvatice ocupă mai multe sectoare puțin adânci. O plimbare pe mal poate fi combinată cu centrul orașului Plav, izvoarele Ali Pașa, valea Grebaje sau alte trasee din Parcul Național Prokletije. Cititi detaliile »

Parcul Național Prokletije

Muntenegru > Obiective turistice > Parcuri si rezervatii naturale

Parcul Național Prokletije se află în nord-estul Muntenegrului, lângă granițele cu Albania și Kosovo, iar principalele puncte de acces sunt localitățile Plav și Gusinje. Înființat în 2009, este cel mai nou parc național al țării și protejează o parte din masivul Prokletije, unde se găsesc creste calcaroase abrupte, văi glaciare, lacuri montane, păduri și pajiști folosite vara de crescătorii de animale. Cei mai mulți turiști pornesc către valea Grebaje, valea Ropojana, lacul Hrid sau izvoarele Ali Pașa, în timp ce traseele mai lungi urcă spre Volušnica, Karanfili și alte culmi aflate aproape de graniță. Drumețiile montane se fac, de regulă, între iunie și sfârșitul lui octombrie, deoarece zăpada poate rămâne mult timp pe văile înalte, iar ceața și furtunile schimbă repede condițiile de mers. Cititi detaliile »

Parcul Național Biogradska Gora

Muntenegru > Obiective turistice > Parcuri si rezervatii naturale

Parcul Național Biogradska Gora se află în masivul Bjelasica, în partea de nord-est a Muntenegrului, iar principala intrare rutieră este situată între Kolašin și Mojkovac. Zona protejată cuprinde Lacul Biograd, mai multe lacuri glaciare aflate la altitudine, păduri vechi, pajiști montane și vârfuri care depășesc 2.000 de metri. Parcul a fost înființat în 1952, însă protejarea pădurii a început încă din 1878, când principele Nikola Petrović a interzis exploatarea ei. Rezervația forestieră din centrul parcului ocupă aproximativ 2.856 de hectare, iar unii arbori au câteva sute de ani. În apropierea Lacului Biograd se găsesc centrul pentru vizitatori, un camping, cabane, un restaurant și puncte pentru închirierea bărcilor sau caiacelor. Traseul circular de pe mal are puțin peste trei kilometri și poate fi parcurs fără o pregătire montană specială, în timp ce rutele către Bendovac, Zekova Glava sau Crna Glava sunt mai lungi și urcă spre platourile înalte ale Bjelasicăi. Cititi detaliile »

Mănăstirea Piva

Muntenegru > Obiective turistice > Biserici

Mănăstirea Piva se află în apropierea localității Plužine, pe un teren împădurit din regiunea montană Piva. Biserica principală, închinată Adormirii Maicii Domnului, a fost construită între 1573 și 1586, în timpul stăpânirii otomane, prin grija mitropolitului Savatije Sokolović. La sfârșitul anilor 1960, ridicarea barajului Mratinje și formarea Lacului Piva au pus vechiul amplasament în pericol de inundare, motiv pentru care întregul edificiu a fost desfăcut, mutat și reconstruit la aproximativ trei kilometri distanță. Operațiunea s-a desfășurat între 1969 și 1982, iar pietrele au fost numerotate înainte de demontare, în timp ce cele aproximativ 1.260 de metri pătrați de frescă au fost desprinse în peste o mie de fragmente și montate din nou în interior. Mănăstirea păstrează manuscrise, cărți liturgice, icoane, obiecte din metal prețios și un psaltir tipărit în 1494 de tipografia Crnojević. Cititi detaliile »

Lacul Piva

Muntenegru > Obiective turistice > Lacuri si Baraje

Lacul Piva se află în nord-vestul Muntenegrului, în jurul localității Plužine, și a apărut în anii 1970, după construirea barajului Mratinje pe râul Piva. Rezervorul se întinde pe aproximativ 45 de kilometri, are o suprafață de circa 12,5 kilometri pătrați și înaintează printre pereții calcaroși ai fostului canion, ramificându-se în golfuri înguste. Nivelul apei se află la aproximativ 675 de metri altitudine, iar adâncimea maximă ajunge la aproape 188 de metri. Plužine este principalul punct pentru plimbări cu barca, caiac, pescuit și opriri lângă apă, deși accesul la mal rămâne dificil în multe sectoare din cauza pantelor abrupte. Șoseaua către Šćepan Polje trece prin tuneluri săpate în stâncă și ajunge la barajul Mratinje, înalt de 220 de metri. Construirea lacului a dus la mutarea vechiului oraș Plužine și a Mănăstirii Piva, ale cărei ziduri și fresce au fost remontate pe un amplasament mai înalt. Cititi detaliile »

Canionul Mrtvica

Muntenegru > Obiective turistice > Chei

Canionul Mrtvica se află în centrul Muntenegrului, între masivele Maganik și Moračke Planine, la aproximativ 30 de kilometri de Kolašin. Traseul folosit de cei mai mulți vizitatori începe în satul Međuriječje, aproape de vărsarea râului Mrtvica în Morača, după care urmează poteci prin pădure, vechi drumuri sătești și porțiuni săpate în peretele stâncos. Pe parcurs pot fi văzute podul din piatră al principelui Danilo, Poarta Dorințelor, bazine cu apă limpede și sectorul Mrtvičke Grede, unde poteca înaintează pe o poliță îngustă, deasupra râului. Varianta scurtă prezentată de organizația turistică din Kolašin are 6,6 kilometri până la locul numit Plaža, însă mulți drumeți parcurg traseul dus-întors, ceea ce mărește distanța și durata. Pietrele ude, nivelul ridicat al apei și porțiunile fără protecție pot crea probleme, așa că traseul nu trebuie abordat după ploi puternice. Cititi detaliile »

Muntele Savin Kuk

Muntenegru > Obiective turistice > Munti

Muntele Savin Kuk se află în partea estică a masivului Durmitor, la aproximativ șase kilometri de Žabljak, și ajunge la altitudinea de 2.313 metri. Versantul său este folosit atât pentru drumeții, cât și pentru sporturi de iarnă, deoarece la baza muntelui funcționează centrul de schi Savin Kuk, iar două telescaune urcă spre zonele aflate la altitudine mai mare. Primul are o lungime de aproximativ 1.550 de metri, iar al doilea continuă pe încă 700 de metri, până aproape de sectorul superior al muntelui. De la capătul instalației, traseul spre vârf continuă pe jos, pe o potecă stâncoasă, cu pante accentuate și porțiuni expuse. Vara, cei care urcă pot vedea Lacul Negru, pădurile din jurul localității Žabljak și culmile centrale ale Durmitorului. Iarna, domeniul are pârtii albastre, roșii și negre, însă deschiderea instalațiilor depinde de stratul de zăpadă, vânt și lucrările de întreținere. Cititi detaliile »

Vârful Bobotov Kuk

Muntenegru > Obiective turistice > Munti

Vârful Bobotov Kuk se ridică la 2.523 de metri în partea centrală a masivului Durmitor și este punctul cu cea mai mare altitudine din acest lanț muntos. Deși a fost prezentat mult timp drept cel mai înalt vârf al Muntenegrului, măsurătorile moderne plasează câteva culmi de la granița cu Albania puțin mai sus. Traseul folosit cel mai des pornește din pasul Sedlo, aflat pe șoseaua panoramică Durmitor Ring, apoi trece prin zona lacului Zeleni Vir și urcă spre baza piramidei stâncoase a vârfului. Ultima parte include grohotiș, calcar expus și sectoare prevăzute cu cabluri metalice, unde drumeții folosesc uneori și mâinile pentru echilibru. Ascensiunea este potrivită persoanelor cu experiență montană, condiție fizică bună și echipament adecvat, iar zăpada poate rămâne pe traseu până la începutul verii. Din Žabljak pornesc și variante mai lungi, inclusiv ruta care trece pe lângă Lacul Negru. Cititi detaliile »

Podul Đurđevića Tara

Muntenegru > Obiective turistice > Locuri pitoresti

Podul Đurđevića Tara traversează canionul râului Tara pe drumul dintre Žabljak, Mojkovac și Pljevlja. Construit între 1937 și 1940 după proiectul inginerului Mijat Trojanović, podul din beton armat are cinci arcade, o lungime de aproximativ 365 de metri și o deschidere principală de 116 metri. Carosabilul se află la circa 170 de metri deasupra râului. În 1942, partizanii iugoslavi au distrus una dintre arcade pentru a opri înaintarea trupelor italiene, iar inginerul Lazar Jauković, implicat în operațiune, a fost capturat și executat în apropierea podului. Structura a fost reparată în 1946 și continuă să facă parte din rețeaua rutieră. Podul poate fi traversat pe jos, însă trotuarul este îngust și traficul trece aproape de pietoni. La ambele capete se găsesc parcări, restaurante, puncte pentru rafting și mai multe instalații de tiroliană. Cititi detaliile »

Canionul râului Tara

Muntenegru > Obiective turistice > Chei

Canionul râului Tara traversează nordul Muntenegrului și formează una dintre principalele zone naturale ale Parcului Național Durmitor. Râul curge printre versanți calcaroși, păduri de conifere, izvoare și porțiuni stâncoase, iar în cele mai adânci sectoare diferența dintre albie și marginea platoului ajunge la aproximativ 1.300 de metri. Canionul este considerat cel mai adânc din Europa, iar sectorul aflat în Parcul Național Durmitor face parte din patrimoniul mondial UNESCO din 1980. Unul dintre cele mai cunoscute puncte de acces este Podul Đurđevića Tara, construit înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, unde se găsesc parcări, restaurante și instalații de tiroliană. Alte sectoare pot fi observate de la belvederea Ćurevac sau în timpul curselor de rafting și caiac organizate pe râu. Traseele diferă ca lungime și dificultate, iar debitul este mai mare primăvara, când apa provenită din ploi și topirea zăpezilor face coborârea mai rapidă și mai tehnică. Cititi detaliile »

Lacul Negru din Muntenegru

Muntenegru > Obiective turistice > Lacuri si Baraje

Lacul Negru, cunoscut în Muntenegru sub numele de Crno Jezero, se află la poalele muntelui Međed, la aproximativ trei kilometri de centrul localității Žabljak. Este cel mai vizitat dintre cele 18 lacuri glaciare din masivul Durmitor și face parte din zona inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO. Lacul este alcătuit din două bazine, Veliko Jezero și Malo Jezero, unite printr-un canal îngust atunci când nivelul apei este ridicat; în perioadele secetoase, legătura se reduce sau dispare, iar cele două suprafețe devin mai ușor de distins. În jurul lor a fost amenajat un traseu circular de aproximativ 3,6 kilometri, care trece prin pădure și poate fi parcurs, în condiții bune, într-o oră sau puțin mai mult. Accesul principal pornește de la intrarea în Parcul Național Durmitor, de unde o alee pietonală continuă până la mal. Taxa de intrare include accesul la traseele educative și la centrul pentru vizitatori. Cititi detaliile »

Parcul Național Durmitor

Muntenegru > Obiective turistice > Parcuri si rezervatii naturale

Parcul Național Durmitor se află în nord-vestul Muntenegrului și cuprinde masivul Durmitor, platouri montane, păduri, lacuri glaciare și sectoare din canioanele Tara, Sušica, Draga și Komarnica. A fost înființat în 1952, are o suprafață de 32.519 hectare și figurează în Patrimoniul Mondial UNESCO din 1980. În interiorul parcului se ridică 48 de vârfuri care depășesc 2.000 de metri, cel mai înalt fiind Bobotov Kuk, cu aproximativ 2.523 de metri. Relieful glaciar a lăsat 18 lacuri montane, iar cel mai vizitat dintre ele este Crno Jezero, aflat lângă Žabljak. Rețeaua de trasee permite drumeții scurte, circuite de o zi și ascensiuni care cer experiență și echipament adecvat. Alte puncte cunoscute sunt belvederea Ćurevac, valea Sušica, satul Trsa și șoseaua panoramică Durmitor Ring. Vremea se poate schimba repede chiar și vara. Cititi detaliile »

Mănăstirea Morača

Muntenegru > Obiective turistice > Biserici

Mănăstirea Morača se află în centrul Muntenegrului, pe un platou deasupra râului Morača, lângă șoseaua care leagă Podgorica de Kolašin. A fost întemeiată în 1252 de Stefan Vukanović, membru al dinastiei Nemanjić, iar inscripția de deasupra intrării vestice păstrează numele ctitorului și anul construcției. Ansamblul cuprinde Biserica Adormirii Maicii Domnului, capela Sfântul Nicolae, chilii, clădiri gospodărești și o curte închisă de ziduri. Din pictura inițială s-au păstrat mai multe scene din viața prorocului Ilie, realizate în secolul al XIII-lea, printre care compoziția în care corbul îi aduce hrană. Alte fresce datează din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, când mănăstirea a fost refăcută după o perioadă lungă de abandon. Complexul este activ, iar vizitatorii pot intra în curte și în bisericile deschise, cu respectarea regulilor privind îmbrăcămintea, liniștea și fotografierea. Cititi detaliile »

Mănăstirea Ostrog

Muntenegru > Obiective turistice > Manastiri

A procesat timp de 14s Nume obiectiv (RO): Palatul Regelui Nikola din Cetinje Numele în engleză: King Nikola’s Palace in Cetinje Zona în care se află: Cetinje, Muntenegru Tipul obiectivului: Clădiri istorice Descriere scurtă în română Palatul Regelui Nikola se află în centrul istoric al orașului Cetinje, în Piața Palatului, aproape de Mănăstirea Cetinje și de Biljarda. Construcția a început în 1863 și s-a încheiat în jurul anului 1867, iar clădirea fusese gândită inițial pentru Darinka, văduva principelui Danilo, și pentru fiica lor, Olga. După plecarea Darinkăi din Muntenegru, familia lui Nikola I Petrović-Njegoš s-a mutat aici din vechea reședință Biljarda, iar casa a devenit treptat palatul principal al conducătorului muntenegrean. Interiorul a fost modificat și extins pe măsură ce familia a crescut, iar lucrările făcute în jurul anului 1910 au pregătit clădirea pentru proclamarea Regatului Muntenegrului. Din 1926, palatul găzduiește Muzeul Regelui Nikola, unde sunt expuse mobilier, portrete, arme, decorații, documente, costume, obiecte personale și daruri diplomatice. Camerele păstrează în mare parte ordinea unei reședințe de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Short description in English King Nikola’s Palace stands in the historic centre of Cetinje, on Palace Square, close to Cetinje Monastery and the Biljarda residence. Construction began in 1863 and was completed around 1867, with the building originally intended for Darinka, the widow of Prince Danilo, and their daughter Olga. After Darinka left Montenegro, Nikola I Petrović-Njegoš and his family moved here from Biljarda, and the house gradually became the ruler’s main residence. Its rooms were altered and enlarged as the royal household grew, while work carried out around 1910 prepared the palace for the proclamation of the Kingdom of Montenegro. Since 1926, the building has housed the Museum of King Nikola, whose collections include furniture, portraits, weapons, decorations, documents, clothing, personal belongings and diplomatic gifts. Many rooms retain the arrangement of a late nineteenth-century royal home, allowing visitors to see both the official reception spaces and the more private areas used by the Petrović-Njegoš family. Descriere mare în română Palatul Regelui Nikola se află în Piața Palatului din Cetinje, într-o zonă în care mai multe clădiri sunt legate de perioada în care orașul a fost capitala Muntenegrului. Mănăstirea Cetinje, Biljarda, Biserica de la Ćipur și fostele sedii diplomatice se găsesc la distanțe mici, astfel că palatul poate fi vizitat în timpul unei plimbări prin centrul istoric, fără să fie nevoie de transport între obiective. Astăzi, clădirea aparține Muzeului Național al Muntenegrului și funcționează sub numele de Muzeul Regelui Nikola. Lucrările au început în 1863 și au fost încheiate aproximativ patru ani mai târziu. Casa nu fusese proiectată inițial pentru Nikola I, ci pentru prințesa Darinka, văduva principelui Danilo, și pentru fiica lor, Olga, însă după ce Darinka a părăsit Muntenegrul, familia domnitoare s-a mutat aici din Biljarda. Clădirea era modestă în comparație cu marile palate europene ale epocii, însă corespundea dimensiunilor și posibilităților statului muntenegrean din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Nikola I Petrović-Njegoš a condus Muntenegrul din 1860 până în 1918, mai întâi ca principe, iar din 1910 ca rege. În această casă au locuit soția sa, Milena, și o mare parte dintre cei doisprezece copii ai familiei, astfel că interiorul a fost modificat de mai multe ori pentru a cuprinde dormitoare, saloane, birouri, camere pentru invitați și spații destinate recepțiilor oficiale. Fațada actuală, cu pereți roșii, ancadramente albe și un balcon central susținut de coloane, provine în mare parte din intervențiile făcute înaintea jubileului din 1910. Palatul avea un rol dublu, deoarece servea atât drept locuință a familiei, cât și drept sediu pentru întâlniri politice, audiențe și primirea delegațiilor străine. În saloane intrau diplomați, militari și reprezentanți ai curților europene, iar legăturile matrimoniale ale fiicelor lui Nikola I au adus familia Petrović-Njegoš în relații apropiate cu mai multe dinastii. Încăperile nu au dimensiuni foarte mari, iar această scară domestică se observă și astăzi în camerele de la etaj, unde mobilierul și obiectele personale ocupă spații mai apropiate de o casă de familie decât de un palat ceremonial. După plecarea familiei regale din Muntenegru în 1916 și dispariția regatului independent în 1918, clădirea a primit o altă întrebuințare. Muzeul Regelui Nikola a fost înființat în 1926, pornind de la obiectele rămase din inventarul dinastic, la care s-au adăugat colecții istorice, militare și documentare. Expoziția urmărește în special perioada cuprinsă între formarea statului muntenegrean modern și sfârșitul domniei lui Nikola I. La parter se găsesc încăperi folosite odinioară pentru primirea vizitatorilor și pentru activități oficiale, în timp ce etajul include camere cu caracter mai personal. Sunt expuse mese, scaune, dulapuri, oglinzi, candelabre, covoare, servicii de masă, uniforme și costume purtate de membrii familiei. Portretele îi prezintă pe Nikola I, regina Milena, copiii lor și rudele din alte case regale, iar documentele, fotografiile și scrisorile completează informațiile despre viața politică și familială de la curte. Colecțiile mai cuprind arme, medalii, ordine, steaguri și daruri primite în timpul vizitelor oficiale sau trimise de conducători străini. Unele obiecte provin direct din inventarul palatului, în timp ce altele au fost adăugate ulterior pentru a completa prezentarea perioadei. Muzeul păstrează și jurnalele prințesei Ksenija Petrović-Njegoš, redactate între 1905 și 1928 și incluse în colecție după ce au fost oferite Muntenegrului. Vizitarea se face pe un traseu stabilit prin mai multe camere, iar fotografierea poate fi limitată în anumite spații. Potrivit programului publicat de Muzeul Național, instituția funcționează zilnic între 15 aprilie și 15 noiembrie, de la 9:00 la 20:00, iar în restul anului este deschisă de luni până vineri, între 9:00 și 15:00. Biletul pentru adulți costă 8 euro, iar elevii și studenții plătesc 4 euro, însă programul și tarifele trebuie verificate înaintea vizitei, deoarece pot fi schimbate de administrația muzeului. Long description in English King Nikola’s Palace stands on Palace Square in the historic centre of Cetinje, among several buildings connected with the period when the town served as Montenegro’s capital. Cetinje Monastery, Biljarda, the Court Church at Ćipur and a number of former diplomatic buildings are all within a short walk, allowing the palace to be included in a compact route through the old royal quarter. The building now belongs to the National Museum of Montenegro and operates as the Museum of King Nikola. Construction began in 1863 and was completed around 1867. The house was not originally planned for Nikola I, but for Princess Darinka, widow of Prince Danilo, and their daughter Olga; after Darinka left Montenegro, however, the ruling family moved here from Biljarda. Compared with the great European royal residences of the same period, the building was relatively modest, yet its size suited the financial resources and political position of nineteenth-century Montenegro. Nikola I Petrović-Njegoš ruled Montenegro from 1860 until 1918, first as prince and, after 1910, as king. He shared the residence with his wife, Milena, and many of their twelve children, which required repeated changes to the interior as the household expanded. Bedrooms, drawing rooms, offices, guest rooms and formal reception areas occupied the two floors, while alterations made before the 1910 jubilee produced much of the present façade, including its red walls, white trim and central columned balcony. The palace served as both a family home and a setting for official business. Foreign diplomats, military officers and representatives of European courts were received in its salons, while the marriages of several of Nikola’s daughters created close ties with other ruling dynasties. The rooms are not unusually large, and their scale remains closer to that of a substantial family residence than to a monumental ceremonial palace, particularly in the private quarters on the upper floor. After the royal family left Montenegro in 1916 and the independent kingdom ceased to exist in 1918, the building received a new function. The Museum of King Nikola was founded there in 1926, using surviving objects from the dynastic household together with historical, military and documentary collections. Its permanent display deals mainly with the development of the modern Montenegrin state and the reign of Nikola I. The ground floor contains rooms once used for visitors, ceremonies and official meetings, while the upper floor includes more personal spaces connected with members of the family. Furniture, mirrors, chandeliers, carpets, tableware, clothing and household objects remain on display, with many rooms arranged to resemble their use during the late nineteenth and early twentieth centuries. Portraits show Nikola I, Queen Milena, their children and relatives from other European courts, while photographs, letters and documents record both political events and daily life within the household. The collections also include weapons, uniforms, flags, medals, decorations and diplomatic gifts. Some pieces belonged directly to the royal family, whereas others entered the museum later to strengthen the historical account of the period. The museum also holds the diaries of Princess Ksenija Petrović-Njegoš, written between 1905 and 1928 and transferred to the collection after being donated to Montenegro. Visitors follow a fixed route through the palace rooms, and photography may be restricted in parts of the exhibition. According to the schedule published by the National Museum, the museum opens daily from 15 April to 15 November between 9:00 and 20:00, while from 16 November to 14 April it operates from Monday to Friday between 9:00 and 15:00. Adult admission is listed at €8, with a reduced €4 ticket for pupils and students, although current hours and prices should be checked before arrival because the museum administration may revise them. Podul Mileniului din Podgorica A procesat timp de 16s Nume obiectiv (RO): Podul Mileniului din Podgorica Numele în engleză: Millennium Bridge in Podgorica Zona în care se află: Podgorica, Muntenegru Tipul obiectivului: Poduri Descriere scurtă în română Podul Mileniului traversează râul Morača în partea centrală a orașului Podgorica și leagă Bulevardul Ivan Crnojević de Strada 13 Iulie, una dintre arterele care duc spre cartierele mai noi din nordul capitalei. Inaugurat la 13 iulie 2005, de Ziua Statalității Muntenegrului, podul are o structură hobanată, susținută de un pilon alb cu înălțimea de 57 de metri și de cabluri dispuse asimetric. Proiectul a fost realizat de inginerii Mladen Ulićević și Marjan Pipenbaher, iar lucrările au fost executate de compania slovenă Primorje. Tablierul include benzi pentru circulația rutieră și trotuare pe ambele laturi, astfel că podul poate fi traversat și pe jos. În apropiere se află Podul Moscova, rezervat pietonilor, precum și alei care coboară spre malurile râului. Podul Mileniului este luminat seara, când pilonul și cablurile pot fi observate mai ușor din zonele aflate de-a lungul Moračei. Short description in English The Millennium Bridge crosses the Morača River in central Podgorica, linking Ivan Crnojević Boulevard with 13 July Street and the newer districts on the northern side of the capital. It opened on 13 July 2005, Montenegro’s Statehood Day, and uses a cable-stayed structure supported by a white pylon rising 57 metres above the deck. Engineers Mladen Ulićević and Marjan Pipenbaher designed the bridge, while the Slovenian company Primorje carried out the construction work. The deck carries road traffic and has pedestrian pavements on both sides, allowing people to cross the river without using a vehicle. The pedestrian-only Moscow Bridge stands nearby, and riverside paths provide other positions from which the pylon, cables and underside of the structure can be seen. At night, lighting outlines the bridge against the darker banks of the Morača, while reflections may appear on the water when the river level and weather conditions are suitable. Descriere mare în română Podul Mileniului se află în zona centrală a orașului Podgorica și traversează râul Morača între Bulevardul Ivan Crnojević și Strada 13 Iulie. Construcția face legătura dintre centrul capitalei și cartierele dezvoltate pe malul vestic și nordic, unde se găsesc blocuri de locuințe, instituții, spații comerciale și clădiri de birouri. Înaintea deschiderii sale, o mare parte din traficul local folosea podurile mai vechi aflate în aval, iar noua traversare a redus presiunea asupra acestora. Podul a fost inaugurat la 13 iulie 2005, dată la care Muntenegru sărbătorește Ziua Statalității. Lucrările au făcut parte dintr-un program de modernizare a infrastructurii capitalei, într-o perioadă în care orașul se extindea pe ambele maluri ale Moračei. Proiectarea a fost realizată de Mladen Ulićević, profesor la Facultatea de Construcții din Podgorica, împreună cu inginerul sloven Marjan Pipenbaher și compania Ponting, iar construcția a fost executată de firma Primorje din Slovenia. Sursele publice nu folosesc întotdeauna aceleași valori pentru lungimea podului. Unele indică 173 de metri, în timp ce documentația tehnică publicată de proiectant menționează o lungime totală de 181 de metri și o deschidere principală de 150 de metri; diferența rezultă probabil din metoda prin care sunt măsurate capetele construcției și sectoarele de racordare. Lățimea totală este de aproximativ 25,4 metri, iar pilonul ajunge la 57 de metri. Structura este de tip hobanat, ceea ce înseamnă că tablierul este susținut prin cabluri ancorate direct într-un pilon înalt. Pilonul Podului Mileniului este ușor înclinat și amplasat asimetric față de albia râului, iar cablurile sunt dispuse în evantai. Douăsprezece cabluri susțin partea principală a tablierului, în timp ce alte douăzeci și patru sunt legate de sistemele de ancorare și de contragreutățile amplasate pe mal. Această distribuție echilibrează forțele care acționează asupra structurii și permite traversarea râului fără un șir de pile în albie. Tablierul a fost realizat din beton precomprimat și are un profil de tip cheson. În timpul construcției s-a folosit metoda lansării incrementale, prin care segmentele tablierului au fost executate pe uscat și împinse treptat spre poziția finală. Fundațiile pilonului și ale punctelor de ancorare coboară în teren prin structuri masive din beton, necesare din cauza greutății podului și a configurației malurilor Moračei. Circulația rutieră se desfășoară în ambele sensuri, iar trotuarele amplasate pe margini permit traversarea pietonală. Din cauza traficului, mersul pe Podul Mileniului este folosit mai ales pentru deplasare sau pentru o oprire scurtă, nu pentru o plimbare lungă. O alternativă mai liniștită este Podul Moscova, construit în apropiere și rezervat pietonilor, de unde se poate vedea mai bine profilul lateral al podului, pilonul și sistemul de cabluri. Malurile râului Morača sunt stâncoase în această parte a orașului, iar nivelul apei variază în funcție de precipitații și de sezon. De pe pod se văd albia, vegetația de pe margini, clădirile centrale și dealurile din jurul capitalei, însă parapetele, traficul și cablurile limitează anumite unghiuri. Pentru fotografii ale întregii structuri sunt mai potrivite Podul Moscova, aleile de pe mal și punctele aflate puțin mai departe de pilon. Seara, sistemul de iluminat pune în evidență cablurile, pilonul și marginile tablierului, iar podul poate fi observat din mai multe zone apropiate ale centrului. Traversarea nu presupune bilet sau program, deoarece construcția face parte din rețeaua rutieră a orașului și rămâne deschisă permanent. Parcarea se găsește pe străzile și în parcările publice din apropiere, însă oprirea unui vehicul pe pod nu este permisă. Long description in English The Millennium Bridge stands in central Podgorica and crosses the Morača River between Ivan Crnojević Boulevard and 13 July Street. It connects the city centre with residential and commercial districts that developed on the western and northern sides of the river, where apartment buildings, offices and public institutions occupy much of the surrounding area. Before this crossing opened, a larger share of local traffic used older bridges farther downstream, so the new route helped distribute vehicles across another part of the city. The bridge opened on 13 July 2005, the date on which Montenegro marks Statehood Day. Its construction formed part of a wider period of infrastructure development in Podgorica, as the capital expanded across both banks of the Morača. Mladen Ulićević, a professor of civil engineering in Podgorica, worked on the design with Slovenian structural engineer Marjan Pipenbaher and the Ponting engineering company, while Primorje of Slovenia completed the construction. Published sources give slightly different figures for the total length. Some list 173 metres, whereas technical information from the engineering company records an overall length of 181 metres and a maximum span of 150 metres; the variation probably comes from whether approach sections and end structures are included in the measurement. The bridge has a total width of about 25.4 metres, while the pylon rises 57 metres. Its cable-stayed design uses steel cables running directly between the deck and a single tall pylon. The white pylon leans slightly and stands asymmetrically beside the main river span, while the cables spread from it in a fan-shaped arrangement. Twelve cables support the main deck, and another twenty-four connect the pylon with anchoring structures and counterweights on the bank. This system balances the forces acting on the bridge without requiring a line of supporting piers across the river channel. The deck consists of a prestressed concrete box girder. During construction, engineers used the incremental launching method, in which sections were assembled behind the riverbank and gradually pushed into their final position. Deep foundations and massive concrete blocks support the pylon and anchoring system, whose stability is particularly important because the bridge carries both the vertical weight of the deck and the horizontal pull of the cables. Road traffic crosses in both directions, while pedestrian pavements run along the outer sides. Walking across is possible at any time, though the sound and movement of vehicles mean that many people use it mainly as a direct route rather than as a place to remain for long. The nearby Moscow Bridge is reserved for pedestrians and provides a quieter position from which the Millennium Bridge can be viewed from the side, including the pylon, cable arrangement and underside of the deck. The Morača flows through a rocky channel in this part of Podgorica, and its level changes noticeably after rain and during drier periods. From the bridge, pedestrians can see the riverbed, vegetation along the banks, central neighbourhoods and hills surrounding the city, although barriers, cables and traffic restrict some angles. Wider photographs are easier to take from the Moscow Bridge or from riverside paths located away from the main pylon. Lighting installed along the structure outlines the deck, cables and pylon after dark, when the white surfaces stand out against the riverbanks and surrounding buildings. Depending on the water level and wind, parts of the illuminated bridge may also be reflected in the Morača. The crossing has no ticket or visiting schedule because it remains part of Podgorica’s public road network, while parking must be found on nearby streets or in public car parks rather than on the bridge itself. Mănăstirea Ostrog A procesat timp de 19s Nume obiectiv (RO): Mănăstirea Ostrog Numele în engleză: Ostrog Monastery Zona în care se află: Ostroška Greda, între Danilovgrad și Nikšić, Muntenegru Tipul obiectivului: Biserici Descriere scurtă în română Mănăstirea Ostrog este construită pe versantul stâncos Ostroška Greda, deasupra văii Bjelopavlići, între Danilovgrad și Nikšić. Complexul ortodox este împărțit în Mănăstirea de Jos și Mănăstirea de Sus, aflate la o distanță de aproximativ trei kilometri una de alta. Partea superioară, săpată parțial în peretele de calcar, a fost întemeiată în secolul al XVII-lea de episcopul Vasile de Ostrog, ale cărui moaște se păstrează în Biserica Intrării Maicii Domnului în Biserică. Într-o peșteră situată la nivelul superior se află Biserica Sfintei Cruci, decorată cu fresce pictate direct pe stâncă. După incendiul din 1923, clădirile principale au fost reconstruite până în 1926, în timp ce cele două biserici rupestre au rămas în mare parte neatinse. Mănăstirea de Jos cuprinde Biserica Sfintei Treimi, ridicată în 1824, chilii și spații pentru pelerini. Intrarea este gratuită, însă îmbrăcămintea trebuie să acopere umerii și genunchii, iar fotografierea în interior poate fi interzisă Cititi detaliile »

Podul Mileniului din Podgorica

Muntenegru > Obiective turistice > Monumente

Podul Mileniului traversează râul Morača în partea centrală a orașului Podgorica și leagă Bulevardul Ivan Crnojević de Strada 13 Iulie, una dintre arterele care duc spre cartierele mai noi din nordul capitalei. Inaugurat la 13 iulie 2005, de Ziua Statalității Muntenegrului, podul are o structură hobanată, susținută de un pilon alb cu înălțimea de 57 de metri și de cabluri dispuse asimetric. Proiectul a fost realizat de inginerii Mladen Ulićević și Marjan Pipenbaher, iar lucrările au fost executate de compania slovenă Primorje. Tablierul include benzi pentru circulația rutieră și trotuare pe ambele laturi, astfel că podul poate fi traversat și pe jos. În apropiere se află Podul Moscova, rezervat pietonilor, precum și alei care coboară spre malurile râului. Podul Mileniului este luminat seara, când pilonul și cablurile pot fi observate mai ușor din zonele aflate de-a lungul Moračei. Cititi detaliile »

Palatul Regelui Nikola din Cetinje

Muntenegru > Obiective turistice > Cladiri istorice

Palatul Regelui Nikola se află în centrul istoric al orașului Cetinje, în Piața Palatului, aproape de Mănăstirea Cetinje și de Biljarda. Construcția a început în 1863 și s-a încheiat în jurul anului 1867, iar clădirea fusese gândită inițial pentru Darinka, văduva principelui Danilo, și pentru fiica lor, Olga. După plecarea Darinkăi din Muntenegru, familia lui Nikola I Petrović-Njegoš s-a mutat aici din vechea reședință Biljarda, iar casa a devenit treptat palatul principal al conducătorului muntenegrean. Interiorul a fost modificat și extins pe măsură ce familia a crescut, iar lucrările făcute în jurul anului 1910 au pregătit clădirea pentru proclamarea Regatului Muntenegrului. Din 1926, palatul găzduiește Muzeul Regelui Nikola, unde sunt expuse mobilier, portrete, arme, decorații, documente, costume, obiecte personale și daruri diplomatice. Camerele păstrează în mare parte ordinea unei reședințe de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cititi detaliile »

Mănăstirea Cetinje

Muntenegru > Obiective turistice > Manastiri

Mănăstirea Cetinje se află la poalele dealului Orlov Krš, lângă centrul istoric al orașului și la câteva minute de mers de Palatul Regelui Nikola. Actualul ansamblu a fost ridicat între 1701 și 1704 de mitropolitul Danilo Petrović-Njegoš, după distrugerea mănăstirii întemeiate de Ivan Crnojević în secolul al XV-lea. La construcție au fost folosite și pietre recuperate din vechiul complex de la Ćipur. Clădirile din calcar sunt grupate în jurul unei curți, iar biserica principală are hramul Nașterea Maicii Domnului. În interior se păstrează moaștele Sfântului Petru de Cetinje, mâna dreaptă atribuită Sfântului Ioan Botezătorul și un fragment venerat drept parte din Sfânta Cruce. Unele relicve nu sunt expuse permanent și pot fi văzute numai în anumite condiții. Mănăstirea este activă și găzduiește sediul Mitropoliei Muntenegrului și Litoralului, astfel că vizitatorii trebuie să respecte slujbele, regulile vestimentare și eventualele restricții privind fotografierea. Cititi detaliile »

Mausoleul lui Njegoš

Muntenegru > Obiective turistice > Cladiri istorice

Mausoleul lui Njegoš se află pe vârful Jezerski vrh din masivul Lovćen, la o altitudine de aproximativ 1.660 de metri. Monumentul adăpostește mormântul lui Petar al II-lea Petrović-Njegoš, conducător al Muntenegrului, episcop ortodox, poet și autor al lucrării „Cununa munților”. Construcția actuală a fost realizată după proiectul sculptorului Ivan Meštrović și a fost deschisă în 1974, pe locul unei capele ridicate la cererea lui Njegoš în secolul al XIX-lea. De la parcarea aflată sub vârf, vizitatorii urcă 461 de trepte, dintre care o mare parte trec printr-un tunel. Intrarea este marcată de două statui feminine din granit, iar sala centrală cuprinde o sculptură masivă a lui Njegoš, așezat sub un baldachin decorat cu mozaic. Cripta cu sarcofagul se află la nivelul inferior. În spatele clădirii, o alee îngustă continuă până la o platformă circulară amenajată pe creasta muntelui. Cititi detaliile »

Parcul Național Lovćen

Muntenegru > Obiective turistice > Parcuri si rezervatii naturale

Parcul Național Lovćen acoperă partea centrală a masivului cu același nume, între Cetinje și Golful Kotor, pe o suprafață de 6.220 de hectare. Parcul a fost înființat în 1952, iar altitudinea sa urcă de la aproximativ 939 de metri până la 1.749 de metri, pe vârful Štirovnik. Al doilea vârf ca înălțime este Jezerski vrh, unde se află Mausoleul lui Petar al II-lea Petrović-Njegoš. Drumul ajunge până la parcarea de sub monument, după care urmează 461 de trepte. În jurul localității Ivanova Korita se găsesc centrul pentru vizitatori, spații pentru picnic și puncte de plecare pe traseele marcate. Cinci trasee montane traversează păduri de fag, platouri calcaroase și vechi drumuri austro-ungare. Din mai multe puncte se văd Golful Kotor, coasta Adriaticii, Cetinje și Lacul Skadar, însă vizibilitatea depinde mult de nori și ceață. Cititi detaliile »

Punctul de belvedere Pavlova Strana

Muntenegru > Obiective turistice > Locuri pitoresti

Punctul de belvedere Pavlova Strana se află pe drumul care coboară spre Rijeka Crnojevića, în partea de nord-vest a regiunii Lacului Skadar. De aici se vede o buclă largă formată de râul Crnojevića în jurul unui deal acoperit cu vegetație, înainte ca apa să ajungă în lac. Priveliștea este asociată frecvent cu Lacul Skadar, deși sectorul aflat imediat sub punctul de observație aparține râului. Oprirea se face lângă șosea, într-o zonă fără terasă amenajată, balustrade continue sau parcare mare, iar spațiul disponibil pentru mașini este redus. Drumul are porțiuni înguste, curbe fără vizibilitate și locuri în care două vehicule trec cu dificultate unul pe lângă altul. Vegetația poate acoperi parțial panorama în anumite perioade, iar pentru un unghi mai larg unii vizitatori se deplasează câțiva metri pe terenul stâncos de lângă drum. Este necesară atenție, deoarece marginea versantului nu este protejată peste tot. Cititi detaliile »

Rijeka Crnojevića

Muntenegru > Obiective turistice > centre/cartiere vechi

Rijeka Crnojevića este o localitate mică așezată pe malul râului cu același nume, în partea de nord-vest a Parcului Național Lacul Skadar. Centrul s-a format în jurul unei vechi rute comerciale, iar în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea aici funcționau ateliere, prăvălii, depozite și un port fluvial. Podul din piatră, construit în 1853 de principele Danilo I în memoria tatălui său, Stanko Petrović, este clădirea cel mai ușor de recunoscut. Lângă pod se păstrează casa Mostina, ridicată în aceeași perioadă. De la pontoanele din centru pornesc plimbări cu barca spre canalele cu stuf, lacul Skadar și satele aflate pe maluri. În apropiere se găsesc Obod, loc legat de tipărirea primelor cărți chirilice sud-slave, precum și punctul de observație Pavlova Strana. Drumul dinspre Cetinje este scurt, însă are numeroase curbe, porțiuni înguste și puține locuri sigure pentru oprire. Cititi detaliile »

Virpazar

Muntenegru > Obiective turistice > centre/cartiere vechi

Virpazar este o localitate mică din regiunea Crmnica, așezată pe malurile râului cu același nume, aproape de locul în care acesta intră în Lacul Skadar. Centrul are câteva străzi, poduri joase, restaurante, pontoane și case grupate lângă apă, iar în sezonul cald de aici pleacă numeroase excursii cu barca prin canalele parcului național. Traseele pot trece pe lângă stufărișuri, câmpuri cu nuferi, insule, sate pescărești și fortificația Grmožur. Deasupra localității se află cetatea Besac, construită în perioada otomană și refăcută în ultimii ani. Virpazar este legat prin cale ferată de Podgorica și Bar, iar șoseaua principală dintre capitală și litoral trece în apropiere. Regiunea Crmnica este cunoscută pentru podgorii și pentru vinul obținut din soiul Vranac, astfel că în satele din jur funcționează mai multe crame de familie. Vara, parcările și zona debarcaderelor se aglomerează încă din prima parte a zilei. Cititi detaliile »

Lacul Skadar

Muntenegru > Obiective turistice > Lacuri si Baraje

Lacul Skadar se întinde la granița dintre Muntenegru și Albania și este cel mai mare lac din Peninsula Balcanică. Suprafața sa se schimbă în cursul anului, deoarece nivelul apei crește în lunile ploioase și scade vara, iar întinderile de stuf, golfurile puțin adânci și insulele mici capătă forme diferite de la un sezon la altul. Partea muntenegreană a fost inclusă într-un parc național în 1983, iar zona umedă este protejată prin Convenția Ramsar. În 2026, bazinul lacului din Muntenegru a primit și statutul de rezervație a biosferei UNESCO. Aici au fost înregistrate 281 de specii de păsări, printre care pelicanul creț, cormoranul mic, stârci și numeroase păsări migratoare. Virpazar este principalul punct de plecare pentru plimbările cu barca, în timp ce Rijeka Crnojevića, Vranjina, Karuč și satele de pe mal permit accesul către alte sectoare ale lacului. Cititi detaliile »

Porto Montenegro

Muntenegru > Obiective turistice > Porturi

Porto Montenegro este un port turistic și un cartier modern construit pe malul Golfului Kotor, în partea centrală a orașului Tivat. Complexul ocupă terenul unei foste baze navale, cunoscute în perioada iugoslavă sub numele de Arsenal, unde erau reparate nave și submarine militare. După închiderea șantierului, zona a fost cumpărată în 2006 și transformată treptat într-o marină pentru iahturi, înconjurată de hoteluri, locuințe, restaurante, magazine și piețe pietonale. Cheiurile și străzile din jurul portului sunt accesibile publicului, astfel că vizita nu presupune cazare sau rezervare. În partea nordică se află Colecția Patrimoniului Naval, amenajată într-o clădire a fostului Arsenal. În exterior pot fi văzute două submarine iugoslave scoase din serviciu. Porto Montenegro se leagă de centrul orașului Tivat prin promenada de coastă, iar aeroportul se află la câțiva kilometri distanță. Cititi detaliile »

Insula Ada Bojana

Muntenegru > Obiective turistice > Plaje

Insula Ada Bojana se află în extremitatea sudică a Muntenegrului, la aproximativ 15 kilometri de Ulcinj, chiar lângă granița cu Albania. Are o formă triunghiulară, fiind mărginită de două brațe ale râului Bojana și de Marea Adriatică. Suprafața sa este de aproximativ 4,8 kilometri pătrați, iar latura orientată spre mare cuprinde o plajă cu nisip lungă de circa trei kilometri. Insula s-a format prin acumularea aluviunilor aduse de râu, proces accelerat în secolul al XIX-lea în jurul unei nave eșuate. Un pod rutier o leagă de continent. Pe Ada Bojana funcționează un complex naturist deschis în 1973, alături de campinguri, bungalouri, școli de kitesurfing și restaurante construite pe malul râului. Vântul constant și apa puțin adâncă din apropierea plajei sunt potrivite pentru kitesurfing și windsurfing. În zona gurilor de vărsare, curenții pot fi puternici, iar înotul necesită mai multă atenție. Cititi detaliile »

Măslinul bătrân din Bar

Muntenegru > Obiective turistice > Parcuri si rezervatii naturale

Măslinul bătrân din Bar, numit Stara Maslina, crește în localitatea Mirovica, la câțiva kilometri de centrul orașului Bar și aproape de drumul către Ulcinj. Arborele are peste două milenii, iar cercetările efectuate asupra trunchiului au dus la o estimare de aproximativ 2.240–2.250 de ani. Este unul dintre cei mai vechi măslini cunoscuți din Europa care trăiesc și produc fructe. Trunchiul are aproape zece metri în circumferință, este scobit în interior și poartă urmele unui incendiu vechi, însă din părțile sănătoase continuă să crească ramuri noi. Măslinul se află într-un mic complex amenajat, împreună cu alți arbori, alei pavate și un spațiu pentru vizitatori. Numele Mirovica vine de la cuvântul „mir”, care înseamnă pace. Potrivit tradiției locale, oamenii se întâlneau sub coroana arborelui pentru a pune capăt certurilor. În ultimii ani au fost făcute lucrări de drenaj, curățare și îngrijire a solului. Cititi detaliile »

Orașul vechi Ulcinj

Muntenegru > Obiective turistice > centre/cartiere vechi

Orașul vechi Ulcinj ocupă un promontoriu stâncos aflat între Plaja Mică și port. Zidurile închid un cartier locuit, cu străzi în pantă, trepte, case din piatră, restaurante și clădiri ridicate în epoci diferite. Cele mai vechi urme de fortificare datează din Antichitate, iar orașul a trecut prin perioade ilirice, romane, bizantine, medievale, venețiene și otomane. Intrarea principală duce spre complexul Muzeului din Ulcinj, amenajat într-o fostă biserică transformată în moschee după cucerirea otomană din 1571. În apropiere se află Turnul Balšić, Palatul Venețian și piața care a fost folosită în perioada otomană pentru comerț, inclusiv pentru vânzarea persoanelor luate prizoniere de corsari. Casele actuale au în general două sau trei niveluri și includ detalii mediteraneene și otomane. Străzile sunt înguste, iar diferențele de nivel sunt mari. Orașul vechi este protejat ca bun cultural din 1961 și figurează pe lista indicativă UNESCO. Cititi detaliile »

Informatii despre Muntenegru

Muntenegru

Muntenegru este una dintre destinatiile turistice la Marea Adriatica din ce in ce mai cunoscuta, insa putini se gandesc sa opteze pentru o vacanta aici. Muntenegru are foarte multe de oferit, in general este cunoscuta pentru ofertele turistice pe litoral dar relieful ei ofera posibilitatea de a petrece o vacanta extraordinara pe tot parcursul anului, vara la plaja iar iarna la zapada in muntii Durmitor, o incursiune intr-unul din cele mai mari canioane pe raul Tara sau pur si simplu vizitand orasele muntenegrene cu o mare incarcatura istorica si culturala. Dincolo de frumusetile naturale, turistii care si-ar dori sa rezerve o vacanta perfecta la preturi mici vor descoperi in Muntenegru destinatia ideala pentru un sejur de neuitat. Muntenegru este o tara mica si poate a fi strabatuta destul de usor cu masina, de altfel fiind si cel mai convenabil mijloc de transport pentru a ajunge aici, cursele de avion neavand o legatura directa.

Perla ascunsă pe litoralul Mării Adriatice îşi uimeşte vizitatorii prin frumuseţea rară a peisajelor şi mirosul proaspăt al naturii, prin farmecul micilor oraşe medievale şi prin remarcabila sa moştenire culturală, la care se adaugă moderna infrastructură turistică şi pentru sporturi, ospitalitatea şi gustul bun al specialităţilor muntenegrene, totul la preţuri foarte decente.

AȘEZARE: Muntenegru este un stat localizat în Europa de Sud-Est, în Balcani. Are ieșire la Marea Adriatică la Sud-Vest și se învecinează cu Croația la vest, cu Bosnia și Herțegovina la Nord-Vest, cu Serbia și Kosovo la nord-est și Albania la Sud-Est. Capitala și cel mai mare oraș al țării este Podgorița, pe când Cetinje este desemnat ca „Fosta Capitală Regală”.

Podgorița este situată în regiunea centrală, la intersecţia râurilor Ribnica şi Morača în aproprierea Câmpiei Zeta şi a Văii Bjelopavlići, foarte aproape de staţiunile montane de schi şi de staţiunile balneare de la Adriatica, iar Cetinje este vechea capitală a regatului, aflată chiar în mijlocul unui crater carstic, cu un farmec deșuet de Belle Epoque, perioada în care a atins apogeul.

ISTORIC: Primii locuitori au fost un popor antic, ilirii, le-au urmat slavii, în secolele VI şi VII, apoi teritoriul a fost principalitatea sârbă Zeta, intrată în secolul XIV sub conducere otomană. Din secolul XIX a aparţinut imperiului Austro-Ungar, iar în 1878 a obţinut independenţa şi în 1910 prinţul Nicolae I s-a autoproclamat rege. În Primul Război Mondial Muntenegru a luptat de partea Aliaţilor şi a fost învins de forţele austro-germane, Regele Nicolae fiind nevoit să fugă şi Muntenegru a fost alipit Serbiei, care se numea atunci Regatul Serbiei, Croaţiei şi Sloveniei, redenumită Iugoslavia în 1929. După Al Doilea Război Mondial Iugoslavia a devenit comunistă, sub conducerea lui Josip Broz Tito care a menţinut sub control tensiunile etnice până la moartea sa, în 1980. A urmat un război civil crâncen şi Iugoslavia s-a destramat, Serbia şi Muntenegru au format un stat oficial în 2003 şi, potrivit înţelegerii, Muntenegru şi-a declarat independenţa în 3 iunie 2006. Pentru a-şi stabiliza economia a adoptat încă din 1996 marca germană şi apoi euro ca moneda oficială, deşi nu a făcut şi nu este parte a Zonei Euro.

RELIEF: Relieful țării variază de la piscuri înalte de-a lungul granițelor sale cu Serbia și Albania, un segment carstic a peninsulei Balcani, până la plajele netede de coastă, care au numai 6 kilometri lungime. În cadrul țării pot fi găsite 117 plaje diferite. Unele sunt cu pietriș, iar altele din nisip fin. Aceste locuri netede se sfârșesc abrupt în nord, unde Muntele Lovćen și Muntele Orjen se cufundă în Golful Kotor.

Regiunile carstice muntenegrene se află în general, la înălțimi de 1000 metri deasupra nivelului mării; deși, în unele părți se ridică și la 2000 de metri: ca Muntele Orjen ce măsoară 1894 de metri altitudine, cel mai mare masiv printre relieful calcaros de coastă. Valea Râului Zeta la o altitudine de 500 de metri sub nivelul mării, este cel mai jos segment.

Munții muntenegreni au unul dintre cel mai accidentat relief în Europa, cu o înălțime medie mai mare de 2000 de metri în secțiunile verticale. Unul dintre cele mai remarcabile piscuri este Bobotov Kuk în Munții Durmitor, care atinge o înălțime de 2522 metri. Datorită climei foarte umede în părțile de vest, munții muntenegreni au fost unii dintre cei mai erodați de gheață din Peninsula Balcanică în timpul ultimei perioade glaciare.

CLIMĂ: Există o strânsă legătură între relief şi climă. În vreme ce pe litoralul muntenegrean domneşte o climă mediteraneană, în imediata apropiere, la numai zece kilometri în linie dreaptă, veţi întâlni deja o climă continentală. Cununa dinarică a munţilor Orjen, Lovčen şi Rumija se înalţă abrupt deasupra ţărmului mării şi, ca o perdea uriaşă, împiedică pătrunderea climei mediteraneene spre interior.

În zona de litoral, în timpul sezonului estival, temperaturile se situează în jurul valorii de 28°C, dar este depășită frecvent, iar temperatura mării este de 24°C. Pe durata iernii, temperaturile sunt în jur de 9°C.

În partea central a țării clima este ușor continental, caracterizată prin temperaturi medii de 5 -10°C, cu patru anotimpuri.

În zona montană, cu majoritatea înălțimilor de 1800m, clima dominant este cea subalpină, cu ierni geroase, cu strat de zăpadă de aprox. 5m și veri răcoroase.

VEGETAȚIE ȘI FAUNĂ: Datorită faptului că relieful este format din munți și clima este preponderant mediteraneeană, vegetația caracteristică este cea de munte, ce se găsește în Alpi și Carpați. Totuși, de-a lungul litoralului se întâlnește floră mediteraneeană și plantații de măslini și aluni. Se regăsesc și specii diverse de palmieri, mimoze, glicine, cedri, tabacul, ficuși și fructe specific zonelor de sud.
Datorită faptului că vegetația este protejată, diversitatea speciilor de animale și numărul lor este abundentă. În zonele muntoase pot fi zărite căprioare, urși, lupi, mistreți, iar deasupra munților, vulturii. Gușterul de apă este o specie rară de șopârla, verde smarald ce se întâlnește la o înălțime de 1430m. În interiorul regăsim una dintre cele mai mari rezervații de păsări, în cadrul căreia pot fi văzuți pelicani, bâtlani, cormorani.

TURISMUL: Muntenegru nu a fost cunoscută de mulți oameni, motiv pentru care turismul s-a dezvoltat încet, însă astăzi este una dintre cele mai importante ramuri ale economiei. Astăzi este una dintre cele mai vizitate țări din Europa, ce impresionează datorită culturii, atracțiilor și destinațiilor.
Majoritatea turișitlor aleg să viziteze Muntenegru în luna mai și iunie, cand temperaturile sunt acceptabile și vremea este frumoasă, dar nu lipsesc nici în extrasezon datorită prețurilor mici și lipsa aglomerației.
Cele mai vizitate destinații sunt Kotor, Budva, Becic și Ulcinj, unde există atracții istorice și cultural, plaje și peisaje ideale pentru plimbări și relaxare.

ÎMPĂRȚIREA ADMINISTRATIVĂ: Muntenegru este divizat în 21 de comune (opština) și 2 municipii, subdiviziuni ale municipiului Podgorica. Cetinje este numită „vechea capitala regală a Muntenegrului”. Fiecare comună poate conține mai multe orașe și/sau sate. În trecut, teritoriul țării era divizat în "nahije".

ORAȘE:
Capitala Podgorica este o adevarată atracție turistică, pentru mii de turiști, care sosesc aici în fiecare an. Măreția munților care oferă un peisaj pictorial și râul Morava care se situează în oraș, face să devină unic și îndrăgit de iubitorii de natură. Simplitatea și frumusețea unică de care dispune orașul este incomparabilă. Orașul este curat și dispune de mai multe obiective turistice, astfel cu sigurantă nu vă veți plictisi nici un moment.
Turistii sositi aici pot admira atat natura înconjurătoare, cât și diverse obiective turistice, printre care cele mai importante fiind: Biserica Sfântul Gheorghe, Castelul Regelui Nikola, vechiul Oraș Turcesc, Turnul cu Ceas, Moscheele, Muzeul Marko Miljanov, Muzeul de Istorie naturală, Muzeul orășenesc Podgorica.

Bar este unul dintre cele mai renumite destinații din cadrul țării, acesta fiind și unul ditre cele mai importante orașe port din Muntenegru. Are o suprafață totală de 598 km2 și o populație aproximativă de 18000 de locuitori și este unul dintre cele mai dezvoltate orașe.
Este un oraș frumos ce se situează pe malul Mării Adriatice și este o alegere reușită datorită peisajului minunat creeat de munții înalți ce înconjoară plaja ordonată premiată cu Steagul Albastru ce asigură curățenia și siguranța maximă. Printre cele mai fumoase plaje se enumeră plaja Susan, cu o lungime de 2 km, plaja Tropicana și plaja Roșie, frecventată mai ales de către cupluri. Zecile de hoteluri oferă posibilitatea fiecărei personae să găsească locul cel mai potrivit sau să opteze pentru camping sau cabană.
Pentru distracție puteți alege dintre cluburile sau barurile care sunt deschise până noaptea târziu sau puteti opta pentru o seară petrecută în restaurantele locale, unde puteți gusta preparatele locale.
Orașul are de asemenea și multe atracții turistice, cum ar fi Măslinul din Bar, acesta fiind cel mai bătrân măslin din întreaga lume, cu o vârstă aproximativă de 2300 de ani. Datorită faptului că majoritatea populației este musulmană veți putea intra în multe moschee, dar veți găsi și multe biserici și catedrale. O altă atracție este Centrul istoric, care poate fi găsit pe dealul Londsa, la o distanță redusă de oraș. Aici sunt ruinele vechiului oraș ce sunt înconjurate de stânci înalte și abrupte.

Budva reprezintă sufletul turismului din țară, aici concentrându-se în jur de 300.000 de turiști în fiecare vară. Budva este unul dintre cele mai renumite orașe din țară ce are ieșire la Marea Adriatică. Atracțiile acestei destinații sunt plajele ce însumează 21 km cu nisip fin, auriu și viață de noapte spumoasă, însă călătorii sunt atrași în aceeași măsură și de citadela veche, plină de istorie și farmec antic sau de arhitectura mediteraneeană "new age".
Vara, în vechiul oraș Budva puteți participa la diverse festivaluri și opera, deoarece se transformă în teatru în aer liber. Seara vă puteți relaxa ape terasele restaurantelor din jur unde puteți gusta preparatele locale.
Printre cele mai vizitate locuri din Budva se numără oraşul fortificat şi plimbarea pe diguri de unde vă puteţi bucura de o privelişte de neuitat asupra oraşului, mării şi a insulei Sveti Nikola. S-au păstrat aici două porţi din secolul 15 - Marină şi Continentală, care dau locului adevărata cireaşă de pe tort. În apropierea curţii se află muzeul de arheologie care ne oferă în special artefacte din perioada antichităţii.
Simbolul Budvei este biserica Sf. Ion, mai ales turnul acesteia, care se vede din orice colţişor al oraşului. Totodată nu trebuie să rataţi fascinantele desene veneţiene şi biblioteca. Această biserică nu este singura atracţie. Dacă tot v-aţi decis să mergeţi pe urmele trecutului, ar fi mare păcat să nu vizitaţi şi alte locuri precum biserica Sf. Sava, biserica Sf. Maria şi biserica Sf. Treimi cu impresionantele sale desene elene.
Nu departe de Budva se află multe mănăstiri ( Stanjeviči, Podostrog) şi insula Sf. Nicolae cu ruina unei biserici, care pe vremuri a fost locul preferat de refugiu al conducătorului Petara.

Kotor este una dintre cele mai bine păstrate ansambluri urbanistice medievale din această parte a Mediteranei, care a reuşit să-şi conserve structura tipică pentru oraşele din secolele XII-XIV. Ansamblul asimetric al străzilor înguste şi al pieţelor abundă de monumente ale arhitecturii medievale, care au contribuit, pe lângă alte frumuseţi, la faptul ca oraşul Kotor să fie inclus pe lista UNESCO „Patrimoniul natural şi cultural universal”. Moştenirea culturală a acestui oraş este alcătuită din construcţii deosebite prin stilul arhitectonic. Este o îmbinare unică, în felul său, cu mediul înconjurător. Sistemul de fortificaţii al Kotorului, protejat ca valoare mondială, este alcătuit dintr-un zid lung de 4,5 km, înalt până la 20 m şi cu o lăţime de până la 15 m. Meterezele au fost începute încă în vremea ilirilor şi dezvoltate până în secolul al XVIII-lea. Din cele trei porţi orăşeneşti cea mai veche este cea de sud, parţial construită în secolul al IX-lea, în vreme ce poarta de nord şi cea centrală sunt construite în stilul renascentist de la jumătatea secolului al XVI-lea. Monument reprezentativ al arhitecturii romanice în spaţiul Adriatic este splendida catedrală Sv. Tripun, ridicată în 1166 pe ruinele unei biserici din secolul al IX-lea. În ea se găsesc rămăşiţele unor fresce din secolul al XIV-lea şi un tezaur bogat, cu lucrări ale bijutierilor locali şi veneţieni din secolele XIV-XX. Lângă catedrală, în perimetrul oraşului, este păstrată o bogată moştenire a arhitecturii sacrale dintre secolele XII şi XX: Biserica romanică Sv. Luka, Biserica romanică Sf. Ana, Biserica romanică Sv. Marija, din 1221, Biserica gotică Sf. Mihajlo, Biserica Sf. Klara, Biserica Gospa od Zdravlja, Biserica ortodoxă Sf. Nikola.
În oraş există şi numeroase palate: palatul Drago, cu fresce gotice din secolul al XV-lea; palatul Bizanti din secolul al XVII-lea; palatul Pima cu forme renascentiste şi baroce din secolul al XVI-lea; palatul Grubonja, cu stema inserată a unei vechi farmacii din Kotor, înfiinţată în anul 1326; palatul Grgurina din secolul al XVIII-lea, astăzi clădirea ce adăposteşte Muzeul Maritim, precum şi Sat kula (Turnul cu ceas) din secolul al XVI-lea, alături de care se află un stâlp al infamiei din Evul Mediu.

Cetinje este înconjurat de către Munții Lovcen și anume de Munții Negru, după care a primit și țara denumirea. Datorită munților și înălțimii de 670 metri la care poate fi regăsit orașul, acesta vă asteaptă cu peisaje impresionante, care cu siguranță vă vor răpi inima.
Localitatea în prezent este un monument istoric și turistic. Între anii 1885 si 1918 aceasta a fost reședinșa principală a regelui.
În cadrul orașului, veți putea vizita palatul regesc Vlaska Crkva, care a fost înalțat în stil clasic. În prezent, palatul poate fi vizitat de către fiecare turist, deoarece acesta, între timp a fost transformat în muzeu. Veți putea vizita de asemenea și alte instituții atractive și anume Muzeul Național, Arhivele Naționale, Biblioteca Națională și Teatrul Regal.
Biserica Vlaska, este unul dintre atracțiile turistice cele mai îndrăgite de către vizitatori. Aceasta a fost înălțată în anul 1450, de către pastori. Unul dintre cele mai interesante părti ale construcției este gardul care îl înconjoară, deoarece acesta a fost realizat din țevile puștilor inamicilor capturați pe timpul razboaielor.
Alături de biserică, este recomandată vizitarea Muzeului Njegoss, care se situează în aproprierea Mănăstirii. În cadrul muzeului, veți putea admira o colecție bogată, cu obiecte care reprezintă o valoare națională și spirituală în aceeași măsură. Muzeul a fost înființat în anul 1951 și a fost denumit după filosoful Njegoss.

Igalo oferă pentru fiecare turist, o vacanță relaxantă și plină de amintiri frumoase. Acesta încă din trecut era cunoscut ca un centru spa important, însă numai din anii 60 a început să fie vizitat mai des. Centrul medical din stațiune a fost înălțat lângă băi cu nămol, acesta fiind ideal în diferite tratamente, precum și împotriva reumatismului. În foarte multe locuri, pe fundul mării se găsește nămol curativ și nisip de asemenea, astfel devenind un centru medical important.
Plajele sunt o parte importantă a orașului. În majoritatea cazurilor, plajele sunt acoperite cu un nisip fin, însă deseori veți putea întâlni și plaje cu pietricele.
În cadrul orașului sunt zeci de locuri de lux pentru cazare. Dacă însă aveți un buget mai restrâns, aveți posibilitatea să găsiți cazarea cea mai potrivită pentru așteptările pe care le aveti.
Igalo vă asteaptă cu mai multe destinații turistice impresionante, printre care se enumeră centrul vechi al orașului. Alături de acesta veți putea vizita de asemenea și Piața Nikola Durkovic, lângă care se înalță turnul cu ceas. Printre atracțiile turistice principale al orașului se enumeră de asemenea și bisericile locale, precum Biserica Sfântul Leonard și Biserica Sfântul Arhanghel Mihail.

Pljevlja este un oraș înconjurat de înălțimea munților și frumusețea pădurilor, liniștea și aerul curat ce oferă localității o atracție de nedescris, datorită căreia se află printre cele mai des alese destinații turistice. Daca v-ati saturat de plajă și de temperaturi înalte sau pur și simplu doriți să schimbați ceva, să aveți o vacanță diferită de cele din anii precedenți, atunci trebuie să vizitați orașul muntenegrean.
Pljevlja se situează la o înălțime de 770 metri de la nivelul mării, iar cel mai înalt punct din cadrul orașului se regăsește în munții Ljubisnja, la o înălțime de 2.238 metri..
Orașul în trecut, în cea mai mare parte a fost dominat de către musulmani, însă după cel de-al Doilea Razboi Mondial, acesta, din punctul de vedere al religiei a devenit un oraș mixt. În cadrul orașului și în prezent pot fi văzute mai multe clădiri și lăcașe importante, care reprezintă religia islamă.

OBIECTIVE TURISTICE:
Muntele Lovčen nu este doar un ţinut frumos, Lovčen este un far muntenegrean istoric. Ceea ce pentru vechii greci însemna Olimpul, înseamnă şi Lovčen pentru muntenegreni. Motivele istorice şi culturale au fost hotărâtoare pentru ca Lovčenul să fie declarat parc naţional.
Crestele Lovčenului se înalţă în sud-vestul Muntenegrului, ca un fundal pentru anticul oraş Kotor, dar şi ca scut de nădejde peste Golful Boka Kotorska. Parcul naţional Lovčen cuprinde partea centrală şi cea mai mare parte a masivului Lovčen, cu o suprafaţă de 6 400 ha. Numeroasele şi diversele forme de relief se găsesc cu precădere în partea de mijloc a muntelui, unde Lovčenul s-a şi înălţat cel mai mult prin vârfurile Stirovnik şi Jezer. Padinile muntelui sunt pietroase, cu numeroase cavităţi şi viroage adânci. Situându-se la graniţa dintre două cu totul diferite zone naturale, mare şi continent, Lovčenul suportă influenţele ambelor tipuri climatice. Un aspect arhitectonic specific îl reprezintă faimoasele serpentine. Vechiul drum de la Kotor şerpuieşte lângă Lovčen până la Njeguši, un sat pitoresc, unde se găseşte casa natală a lui Petru II Petrović Njegoš şi, respectiv, cea a regelui Nikola I Petrović. Se spune că în dimineţile senine de pe Lovčen se vede chiar şi Italia.

Golful Boka Kotorska este cel mai sudic fiord din Europa. Peste linia îngustă a ţărmului s-au ridicat munţi înalţi care-l apără de clima aspră din nord. Şi din această cauză Boka Kotorska este o oază de vegetaţie mediteraneeană – agave, palmieri, mimoze, leandri, kiwi, plante medicinal, etc. Iar în vreme ce pe crestele munţilor e zăpadă, în vale, în acelaşi timp, înfloresc trandafirii.
Golful este în mod natural împărţit în patru golfuri mai mici: Herceg Novi, Risan, Kotor şi Tivat. Aidoma unor mărgele, pe ţărmurile sale se înşiră oraşele, tezaure de istorie, artă şi frumuseţe.

Parcul naţional Durmitor ocupă 39 000 ha şi, din 1980, 20 000 ha din suprafaţa sa sunt înscrise în patrimonial universal al UNESCO. Aici, la înălţimea de 1456 m, se află cel mai înalt oraş din Balcani – Žabljak. Acesta este înconjurat de 23 de vârfuri montane de peste 2 300 m. Pe teritoriul Durmitorului se găsesc 17 lacuri glaciare care se numesc în popor „ochiuri ale munţilor”. Cel mai cunoscut este Crno Jezero (Lacul Negru), acoperit iarna cu gheaţă şi fulgi de nea îngheţaţi. Pe la mijlocul verii, în el se poate face baie. În ameţitoarele zănoage dintre versanţii munţilor ori apărată de cercuri verzi de plante se ascunde frumuseţea magică a lacurilor Riblje, Vražje, Modro, Barno etc. Panorama întregului Muntenegru e dominată de vârful Bobotov kuk, înalt de 2523 m.

Centrul de Artă Modernă a Muntenegrului, Podgorica se află în Palatul Petrovićilor din Podgorica şi este un centru expoziţional cu caracter public. S-a înfiinţat în 1995, prin unirea a două instituţii culturale. Conţine trei spaţii expoziţionale:
- Palatul Petrovićilor, care urmăreşte scena artei plastice muntenegrene şi care organizează bienala pentru tinerii plasticieni licenţiaţi;
- Galeria Centar, unde se organizează expoziţii individuale sau de grup ale unor artişti plastici muntenegreni renumiţi (Dimitrije Popović, Luka Tomanović, Nikola Vujošević);
- Perjanički Dom , unde se organizează expoziţii colective cu lucrări ale copiilor sau ale artiştilor plastici amatori.
Centrul deţine un fond de lucrări primite în dar de la artiştii plastici care au expus aici, dar şi o bogată colecţie de opere ale unor artişti plastici din statele membre ale mişcării de nealiniere din Europa, Asia, Africa şi America de Sud.

Mănăstirea Morača este de departe cel mai frumos monument al Muntenegrului. Aceasta datează din secolul 13 şi este ornată cu fresce superbe şi diferite icoane. Ornamentarea iniţială a fost însă refăcută în secolul 16, întrucât mănăstirea a fost prădată de turci care i-au distrus acoperişul şi o perioadă de aproximativ 70 de ani a tot plouat şi nins în interiorul acesteia, ceea ce a dus la distrugerea picturilor valoroase iar majoritatea nu au mai putut fi salvate. Din frescile rămase cel mai important este ciclul vieţii prorocului Elias.

GASTRONOMIE: Pentru a pătrunde în sufletul Muntenegrului este necesar să încercaţi specialităţile bucătăriei naţionale. Diversitatea naturii muntenegrene şi multietnicitatea au lăsat urme şi asupra bucătăriei. În consecinţă, fie de mâncaţi la un prieten într-o gospodărie muntenegreană autentică, fie într-un restaurant, veţi da de aceeaşi primire caldă. Restaurantele din Muntenegru nu au ca obiectiv ca concureze restaurantele de lux occidentale, ci să ofere o atmosferă ospitalieră și mâncare tradițională. Specialitățile pe care nu trebuie să le ratați sunt carne friptă de miel, pivski kajmak (o crema de lapte din Piva), supa de pește, pește (crap, chefal) prăjit acompaniat de un pahar de vin Vranac sau Krstac. După felul principal urmează deserturile făcute cu brânză, piersici sau pepene galben. Gustați și bere Niksicko, precum și rachiul de struguri, care merge cu șunca afumată, branza de capră și roșii

MONEDĂ ȘI PREȚURI: În Muntenegru a fost introdusă o valută unică, şi anume EURO, însă în continuare se mai poate plăti si cu dinarii sârbeşti, sau cu orice valută din vest. Valuta străină şi uneori şi leul românesc pot fi schimbate la case de schimb, la bănci şi la poştă. De asemenea şi hotelurile mai mari şi agenţiile de turism au case de schimb valutar. Când doriţi să faceţi un schimb valutar, este de preferat să vă interesaţi mai întâi care sunt comisioanele şi taxele. Poştele şi majoritatea băncilor nu percep comisioane.
Preţurile din Muntenegru se schimbă destul de des: în funcţie de cerere, de sezon, de loc etc. Preţurile valabile în sezonul principal de pe litoral sunt în principiu mai mari decât cele de pe continent sau decât preţurile din afara perioadei de sezon. Preţurile se modifică de asemenea în concordanţă cu dispoziţiile şi intenţiile organului de conducere muntenegrean.

Cum procedez pentru o rezervare ?

Direct Booking este o agentie de turism ce functioneaza prin intermediul unui portal de rezervari online. Va punem la dispozitia dumneavoastra peste 100.000 de oferte turistice cu transport inclus sau doar cazare la cele mai bune preturi. Toate ofertele noastre sunt disponibile online si pot fi accesate prin simpla utilizare a motorului de cautare Cauta destinatia sau hotel dar si a filtrelor avansate de cautare.

Pentru a face o rezervare trebuie doar sa utilizati motorul de cautare Cauta destinatia sau hotel, setati datele dumneavoastra de intrare si din ofertele afisate alegeti oferta cea mai potrivita pentru dumneavoastra.

Pentru verificarea disponibilitatii plasati o comanda utilizand butonul Rezerva sau Mai multe camere de sub tariful afisat, comanda dumneavoastra va fi trimisa astfel catre furnizorii nostri de servicii pentru confirmarea ferma a disponibilitatii solicitate si ulterior vom elibera factura proforma.

Comanda plasata nu va implica la nimic financiar decat ulterior daca doriti sa definitivati rezervarea si sa achitati proforma pentru ca rezervarea dumneavoastra sa devina ferma.

O data emisa factura proforma aceasta poate fi achitata la sediul nostru din Bucuresti, la orice sucursala Unicredit Tiriac sau Banca Transilvania din tara sau online cu cardul.

chat online 021 401 20 20 De Luni pana Vineri
intre 09:00 si 18:00
office@directbooking.ro